Anunturi

   ÎN CURS DE APARIȚIE   

diac. Ioan I. Ică jr
CANONUL ORTODOXIEI
SINODUL VII ECUMENIC
1. Definind dogmatic icoanele (691-810)
2. Definitivând dogmatic orthodoxia (815-1351)


Valoarea minimă a unei comenzi este de 30 de lei.

REDUCERI în funcţie de valoarea cărţilor solicitate:
10% (50-100 lei)
15% (100-200 lei)
20% (peste 200 lei)
(reducerea nu va apărea în calcularea coşului de cumpărături, ci se va aplica în factura emisă)


ORAR SPECIAL
Începând de luni
(23 martie 2020)
librăria este ÎNCHISĂ.

ORARUL
      LIBRĂRIEI  DEISIS     
luni–vineri: 9.00–19.00
sărbători bisericești: 12.00–19.00
sâmbătă: 11.00–15.00
duminică: ÎNCHIS


Cuvântări
ale arhid. Ioan Ică jr
la diverse sărbători
pot fi găsite pe
canalul Youtube.com:
Arhidiacon Ioan Ică jr
sau pe pagina Facebook:
Editura Deisis

 
Cos de cumparaturi
0 carti
 

Vizibilul si revelatul — teologie, metafizica si fenomenologie

Vizibilul si revelatul — teologie, metafizica si fenomenologie
Clic pentru marire
Disponibilitate: Nu se afla in stoc

Autor: Jean-Luc Marion
Titlu: Vizibilul si revelatul — teologie, metafizica si fenomenologie
Traducere: Maria-Cornelia Ica jr
ISBN: 978-973-7859-29-7
Anul aparitiei: 2007
Pagini: 228 (format: 13×20 cm)

Revelatia lui Hristos se da ca un eveniment care, in istorie si in prezent, apare cu drept deplin si chiar ca un fenomen prin excelenta. Intr-atat incat in lumina acestei vizibilitati nu numai „Dumnezeu [Insusi] S-a revelat” (Romani 1, 19), ci si orice lucru devine vizibil ca niciodata altfel. Revelatia reveleaza orice fenomen lui insusi potrivit principiului adeseori repetat ca „nu este nimic ascuns care sa nu se arate” (Luca 8, 17). Acest enunt al Revelatiei rasuna ca si cum s-ar sugera o fenomenologie a revelatului. Diferenta intre cele doua grafii (majuscula si minuscula) marcheaza aici exact dificultatea: atunci cand „lumina se arata in intuneric” (Ioan 1, 5), despre ce lumina este vorba? N-ar trebui oare sa admitem decat una singura care ar face vizibile toate lucrurile, oricat de diferite apar?
In schimb, pentru a deveni ceea ce pretinde sa fie, fenomenologia trebuie sa largeasca cat mai mult punerea in scena a tot ceea ce poate sa apara, prin urmare mai cu seama a ceea ce la prima vedre si cel mai des nu apare inca. Dar spontan si urmandu-si linia celei mai mari pante, ea nu inceteaza sa se replieze pe ceea ce ii apare cel mai usor si mai rapid — obiectele pe care le putem constitui si, in cel mai bun caz, fiintarile care sunt. Totusi nu lipsesc fenomenele care, nici obiect, nici fiintare, nu inceteaza sa-si revendice fiintarea si reusesc sa o realizeze fara autorizatia filozofiei. Intre aceste fenomene pe care le numim saturate n-ar trebui oare sa numaram si fenomenele de revelatie, care singure corespund in mod formal cu ceea ce pretinde sa realizeze Revelatia?