Isihasm si viata monahala la Schitul Mare Maniava din Pocutia

Titlu: Isihasm si viata monahala la Schitul Mare Maniava din Pocutia in secolul XVII (Viata Cuviosului Iov, Testamentul lui Teodosie, Regula Schituletului)
Traducere si prezentare: diac. Ioan I. Ica jr
Studiu introductiv: maica profesoara Sophia Senyk
ISBN: 973-9344-95-x
Anul aparitiei: 2004
Pagini: 234
Format: 13×20 cm

In anul 1611, intors de la Athos, monahul Iov (1550–1621) s-a retras intr-un loc izolat, la poalele Muntilor Carpati, nu departe de granita cu Moldova, in Pocutia, pentru a duce in singuratate si linistire o viata de rugaciune necontenita impreuna cu Dumnezeu. In jurul lui s-au strans in curand o multime de ucenici care impreuna au intemeiat un schit. Aici s-a desfasurat o remarcabila experienta duhovniceasca impletind exigentele unei vieti de obste stricte cu rigorile traditiei isihaste. Unica si impresionanta tentativa de restaurare a monahismului ortodox ca viata evanghelica si apostolica pe coordonatele comunitarismului si interioritatii, Schitul Mare a promovat si aplicat un inedit chinovialism isihast si isihasm chinovial. Preluand mostenirea Cuviosului Nil Sorski, marele isihast rus din secolul XV, Schitul Mare din Pocutia a anticipat in secolul XVII cu claritate innoirea filocalica realizata in secolul urmator de Cuviosul Paisie Velicikovski la Dragomirna si Neamt.
Volumul de fata restituie in traducere principalele texte care documenteaza acest capitol uitat, veritabila „veriga lipsa” din istoria postbizantina a spiritualitatii rasaritene. Ele sunt prefatate de un amplu si lamuritor studiu introductiv al maicii Sophia Senyk, care le-a repus nu de mult in circuitul stiintific, si de o prezentare care evidentiaza conexiunile cu spatiul romanesc si cateva din semnificatiile istorice si spirituale legate de acest episod unic in felul lui din viata spirituala ortodoxa, care a fost intre 1611 si 1785 Schitul Mare din Pocutia.