Autobiografia și Viețile unui stareț — urmate de Așezăminte și alte texte

Egumen la Athos, Dragomirna, Neamț și Secu într-un moment decisiv al istoriei spirituale a Răsăritului Europei, starețul Paisie Velicikovski (1722–1794) declanșează o mare mișcare de renaștere duhovnicească întemeiată pe întoarcerea la Părinții Filocalieiși rugăciunea lui Iisus, ale cărei reverberații se resimt până astăzi.

Veritabil „roman monahal”, Autobiografia Cuviosului Paisie oferă o mărturie vie asupra anilor săi de ucenicie duhovnicească. Continuând relatarea aventurii spirituale paisiene, Viața lui Paisie scrisă de monahul Mitrofan surprinde din interior etapele uneori dramatice ale constituirii comunității paisiene până la moartea starețului.
Publicarea alături de aceste documente a biografiilor românești, a unor texte liturgice și, mai ales, a Așezămintelor care au reglementat viața comunităților paisiene sperăm să contribuie la o reconsiderare lucidă a locului și rolului lui Paisie în istoria spiritualității panortodoxe și românești, și la o precizare a coordonatelor exemplarității și actualității renașterii spirituale propuse de el.

„Eu sunt absolut sigur că, dacă Mântuitorul nu ne-a pedepsit pentru prăbușirile morale și nevredniciile ce au urmat și dacă El a acoperit de slavă neamul nostru, ridicându-i toate umilințele istorice, această bogată îndurare i-a fost cucerită de veacul transfigurat al paisianismului. E veacul de aur al Ortodoxiei românești” (Nichifor Crainic).