Omul și Dumnezeul-om. Abisurile și culmile filozofiei

Părintele Iustin Popovici (1894–1979), cel mai mare teolog ortodox sârb contemporan, este alături de părinții Gh. Florovski și D. Stăniloae, unul din exponenții de seamă ai direcției neopatristice în teologia ortodoxă contemporană.
Ilustrând remarcabil forța și vigoarea gândirii teologice a părintelui Iustin — autor printre altele al unei monumentale „Dogmatici” (în trei volume) și al unei versiuni a „Vieților Sfinților” (în 12 volume) — meditațiile din articolele și eseurile adunate în volumul Omul și Dumnezeul-om circumscriu reflexiv dar și liric, filozofic dar și teologic, o necesară și utilă introducere la criteriologia ortodoxă „aflată la baza dogmaticii” Bisericii înțelese ca „filozofie ortodoxă a Adevărului”.
„Umanismului” agresiv sau resemnat al filozofiei „mult prea omenești” a omului păcătos, egoist și însingurat, ce a culminat în nihilismele culturii europene, părintele Iustin îi opune filozofia eclezială și ascetică a „divino-umanismului”, singura capabilă să asigure prin Întruparea și Învierea Logosului divin în Iisus Hristos o raționalitate spirituală ultimă întregii existențe.