Rugăciunea în Duh și Adevăr — filozofia și teologia capitolelor „Despre rugăciune” ale avvei Evagrie Ponticul și spiritualitatea Părinților pustiei

Cele 153 de „capitole” Despre rugăciune ale avvei Evagrie Ponticul († 399) sunt cel mai „mistic” tratat evagrian. Fiecare din ele, de o concizie lapidară și aparentă simplitate, e o nestemată șlefuită în multiple fațete. Alături de prologul conceput ca un program, cele 153 de „teze” despre rugăciune evagriene alcătuiesc totodată un ansamblu unitar pe cât de savant articulat, pe atât de enigmatic. Explicarea lor continuă să fie o provocare pentru toți cei pasionați de teme duhovnicești.

O regulă clasică a oricărei interpretări spune că sensul deplin al unui text poate fi sesizat doar ținând seama de contextul apariției sale. Nici un mistic însă nu se roagă și nu gândește în afara contextului său istoric, a mediului său uman foarte concret, iar acesta aruncă mult mai multă lumină decât se crede asupra gândirii lui. În cazul avvei Evagrie acest context fiind unul profund duhovnicesc, elucidarea lui permite evitarea multor anacronisme și răstălmăciri de tot felul, ceea ce nu e puțin lucru.

Rod a peste trei decenii de meditație și investigație susținută asupra acestui text clasic al spiritualității filocalice, reflecțiile părintelui Gabriel Bunge s-au concretizat în seria celor treizeci de incitante și lămuritoare studii cuprinse în volumul de față. Cele cinci secțiuni în care sunt grupate alcătuiesc tot atâtea etape ale unei demonstrații inedite. Filozofia și teologia evagriană a rugăciunii sunt atent și fin reconstituite pe fundalul tradiției monahale egiptene ca replică dată controversei antropomorfiste de avva Evagrie aflat în dialog cu scrierile pahomiene și epistolele antoniene, ferm ancorat în spiritualitatea Părinților pustiei și interpret fidel al acesteia.