Tomáš Špidlík — o viață și o teologie „din toată inima”

Părintele Tomáš Špidlík, mutat de curând la Domnul, a fost un teolog occidental în felul Părinților răsăriteni, o întrupare vie a tradiției. Scrierile sale sunt un lung șir de citate din Părinții greci și răsăriteni, dar și occidentali, care însă la el apar ca ziceri ale unor prieteni pe care i-a întâlnit parcă ieri. Nu un profesor, ci un „părinte”, părinte duhovnicesc, un dascăl incomparabil de teologie vie. O teologie ca o viziune duhovnicească despre om, deschisă culturii, asumată în rugăciune și celebrare liturgică. A învățat nu o doctrină, nu un sistem, ci un mod de a viețui și de a gândi, în același timp duhovnicesc și liber, înțelept și iubitor, interiorizat și deschis.

În două rânduri părintele Tomáš Špidlík și-a purtat pașii de pelerin pe la mănăstirile din Moldova, Țara Românească și Transilvania. În august 1986 și în iunie–iulie 1993 i-a cercetat de fiecare dată cu scop duhovnicesc pe părinții îmbunătățiți din Moldova, legând o strânsă prietenie cu părintele Ioanichie Bălan și cu părintele Dumitru Stăniloae. I-a cercetat pe părinții Paisie Olaru și Cleopa Ilie cu care a avut convorbiri de taină. Despre această experiență de neuitat a scris pagini memorabile, care pot fi citite aici.
România a răspuns acestei iubiri decernându-i în mai 1997 titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Cluj la propunerea Facultății de Teologie Ortodoxă și publicându-i prin eforturile Editurii Deisis scrierile, începând cu cele patru volume ale monumentalei sinteze Spiritualitatea Răsăritului creștin. În anul în care fost cinstit de Mitropolitul Moldovei și actualul Patriarh al României Daniel, a fost ridicat și la rangul de cardinal al Bisericii Romane, semn al prețuirii egale de s-a bucurat în Răsărit și în Apus.
Cartea de față vrea să fie o mărturie de recunoștință pentru un om al Duhului și promotor al unității interioare a Bisericii lui Hristos, un adânc iubitor al Ortodoxiei și un mare prieten al României Duhului.