Michel Henry († 3 iulie 2002), unul din marii gânditori ai timpului nostru căruia i se datorează relansarea direcției fenomenologice în filozofia contemporană, și-a încheiat opera de gânditor de peste jumătate de secol cu o amplă trilogie consacrată creștinismului ioaneic: Eu sunt Adevărul (1996) — Întrupare (2000) — Cuvintele lui Hristos (2002, postum).
În Eu sunt Adevărul, Michel Henry oferea, sub forma unei uimitoare interpretări filozofice a Evangheliei după Ioan, o viguroasă „filozofie a creștinismului” ca fenomenologie a autorevelării Vieții absolute în Primul Viu, Cuvântul ei veșnic. În Cuvântul Vieții se revelează însă nu numai Dumnezeu ca Viață, ci și esența ultimă a omului. Fiindcă oamenii nu provin din lume, ci se nasc din Viața care e Dumnezeu, ca fii în Fiul, nu ca simpli oameni în lume.
În Întrupare, filozoful francez dezvoltă meditațiile asupra creștinismului ca filozofie a Vieții cu o „filozofie a trupului” și a „întrupării”, plecând de la afirmația fundamentală a Prologului Evangheliei după Ioan care proclamă: „Cuvântul S-a făcut trup”. Spre deosebire însă de corpul material obiectiv exterior vizibil din lume, trupul viu, subiectiv, nu poate fi înțeles decât plecând de la Viață și este în patosul său invizibil revelarea Vieții absolute. Înțelegerea trupului presupune, așadar, răsturnarea radicală a fenomenologiei clasice, iar fenomenologia în-trupării se deschide — dincolo de teologie și filozofie — într-o tulburătoare meditație asupra erotismului, păcatului dar și a mântuirii în sens creștin ca identificare îndumnezeitoare în acest trup patetic cu Viața lui Dumnezeu în solidaritatea Corpului mistic al lui Hristos.
Michel-Henry-Intrupare-O-filozofie-a-trupului