În veacul XIV, secolul isihasmului, trei figuri de prim rang ale teologiei bizantine — Grigorie Palama, Nicolae Cabasila și Teofan al Niceei — au consacrat pagini decisive meditației asupra tainei Maicii Domnului. Rezultatul este configurarea a trei reflecții de o forță duhovnicească și amplitudine teologică unice:
— o mariologie isihastă (Grigorie Palama)
— o mariologie umanistă (Nicolae Cabasila)
— o mariologie holistic-cosmică (Teofan al Niceei).
Substanța volumului de față o constituie restituirea textului, contextului și a istoriei receptării unora din cele mai profunde și fascinante monumente ale teologiei ortodoxe bizantine, pe nedrept uitate sau răstălmăcite. O lectură esențiala pentru toți cei pasionați de profunzimile mistice ale Ortodoxiei.
La distanță de peste o jumătate de secol, acest volum duce la capăt, într-un gest tardiv de omagiu postum, intenția formulată în 1950 de pr. prof. Dumitru Stăniloae când scria: „Dacă Sfântul Andrei Cretanul și Sfântul Ioan Damaschinul ne-au dat cele mai lirice cuvântări despre Fecioara, iar Sfântul Grigorie Palama a descris in Omilia la intrarea ei în Templu ca nimeni altul viața ei de taină în Dumnezeu susținută de rugăciunea inimii, Teofan al Niceei este dogmatistul neîntrecut al Maicii Domnului, interpretând în funcție de ea toata mântuirea și doctrina creștină în cel mai sistematic tratat despre ea. Comorile acestea ar trebui sa fie făcute neîntârziat accesibile evlaviei poporului nostru.”
Ioan-Ica-Maica-Domnului-teologia-secolului-XX-spiritualitatea-isihasta-secolului-XIV
iorgu.ioan89 (proprietar verificat) –
Cărțile publicate de editura Deisis sunt ediții de referință, de maximă importanță ale spiritualității ortodoxe care desăvârșesc și aduc la zi cultura ortodoxă românească. Prin volumul de față, diac. Ioan I. Ică jr. împlinește îndemnul preotului profesor Dumitru Stăniloae, care referindu-se și la scrierile lui Grigorie Palama și Teofan al Niceei despre Maica Domnului afirmă: „Comorile acestea ar trebui să fie neîntârziat accesibile evlaviei poporului nostru.”
Schismaticii și ereticii, depărtându-se de unitatea menținută prin Duhului Sfânt în biserica ortodoxă, sunt caracterizați de dinamica nesfârșitelor fragmentări și adânciri în învățăturile eretice. Dacă biserica catolică, prin ispita din dreapta, i-a atribuit Maicii Domnului însușiri nerecunoscute în ortodoxie, biserica protestantă, prin ispita din stânga, a căzut în cealaltă extremă, reducând-o pe Fecioara Maria la un simplu om. În aceste circumstanțe, scrierile mariologice din sec. XIV ale lui Grigorie Palama, Nicolae Cabasila și Teofan al Niceei capătă o valoare neprețuită, dincolo de frumusețea lor, pentru clarificarea rolului și importanței Maicii Domnului în mântuirea omului.
Aceste scrieri sunt completate de două studii ale părintelui profesor. În primul, este analizat contextul istoric, atât politic cât și bisericesc, în urma căruia catolicii s-au îndepărtat treptat de mariologia ortodoxă (îndepărtare care a culminat cu proclamarea dogmelor: „Imaculata Concepție” și „Asumpția corporală”). La fel de cuprinzător, în cel de-al doilea studiu, sunt analizate împrejurările în care au apărut scrierile mariologice ale celor trei sfinți părinți.