„Dacă teolog se cheamă seminaristul, licențiatul sau doctorul în teologie, mirean ori cleric, atunci domnul Nae Ionescu nu e, nicicum, teolog. Domnul Nae Ionescu n-a fost seminarist și nici student al vreunei facultăți de teologie. (…) Dacă însă prin teolog înțelegem — cu Teodoret — pe tot omul care vorbește, în cunoștință de cauză, despre Dumnezeu și despre cele dumnezeiești, atunci domnul Nae Ionescu este teolog. Căci într-adevăr cine a vorbit, aici la noi, cu mai multă dreaptă înțelegere despre învățătura Bisericii Răsăritului decât profesorul de filozofie Nae Ionescu? Scrisul domnului Nae Ionescu vădește o înțelegere organică a Dreptei-Credințe. O înțelegere din lăuntru în afară. Izvoarele științifice de la care un spirit extrem de ascuțit s-a adăpat, puternica intuiție — care vine de la Părintele Luminilor — îi îngăduie să înfățișeze, cu mai mari posibilități dialectice, punctele de vedere ale celei mai «habotnice» Ortodoxii în haină accesibilă înțelegerii religioase a omului modern. Meritul necontestat și imens al domnului Nae Ionescu în domeniul teologiei este de-a fi pus puțină ordine acolo unde domnea totala dezordine, de-a fi stabilit unele criterii ale adevărului pentru teologii noștri (…) Iată de ce nevoitorii spre reînvierea trecutului de mândrie al credinței românești drept-credincioase, clerici sau mireni, își îndreaptă, cu recunoștință și cu dragoste nefățarnică gândul spre pricinuitor — spre marele teolog al Bisericii Ortodoxe românești: Nae Ionescu.” (Glicon monahul)
„Din punct de vedere religios, textele acestei ediții constituie cel mai bun îndreptar — termenul provine din vocabularul nae-ionescian — pe care ni-l putem dori noi, românii ortodocși. Îl recomand nu numai Prea Sfințiților noștri Episcopi și Cucernicilor noștri preoți ca un ajutor omiletic, dar și marii mase de credincioși — și chiar necredincioșilor! — de toate categoriile sociale și de toate vârstele, îl recomand mai cu seamă părinților cu copii de educat — ca un mijloc sigur de orientare în mediile atât de diverse din punct de vedere național și confesional în care ne găsim împrăștiați pe fața pământului. Știu că nu toate textele vor fi deopotrivă de accesibile, dar și cel mai neînvățat dintre noi va găsi pagini pe înțelesul lui. Pentru toți însă, cărturari și mai puțin cărturari, Îndreptarul ortodox vrea să fie, în intenția — și nu mai puțin în speranța — editorului, o rază de lumină din cerul României noastre. Primiți-o, iubiți compatrioți și frați de refugiu, și dați-o mai departe: lumină din lumină, învățătură adevărată din învățătură adevărată… Căci Nae Ionescu reprezintă una din culmile gândului românesc, și va fi cândva mândria nației noastre de a fi dat un asemenea om.” (D.C. Amzăr)
Predania-si-Indreptar-ortodox-Nae-Ionescu-teolog
