Figură esențială a Bisericii din secolul II după Hristos, Sfântul Iustin Martirul și Filozoful (cca 100–165 d.Hr.) a fost o personalitate unică în felul ei. Destinul și opera sa au fascinat și contrariat din epoca sa și până în zilele noastre. Dublei sale identități de creștin filozof și filozof creștin i s-a adăugat aceea de martir pentru Hristos. Un martir paradoxal însă, filozoful creștin Iustin fiind martirizat sub domnia unui împărat filozof (Marcus Aurelius) în urma conflictului cu un alt filozof (Crescent) într-un proces în care a fost judecat și condamnat la moarte împreună cu alți șase creștini de un alt filozof ajuns prefect al Romei (Rusticus).
Textele reunite în volumul de față sub forma unui multiplu dosar — confesiv, hagiografic și liturgic — reflectă strania scindare a memoriei ecleziale a Sfântului Iustin prezent în sinaxare dedublat într-un Iustin filozoful otrăvit și un Iustin martirul decapitat. Studiul final prezintă etapele și cauzele acestei deveniri, pledând totodată pentru unitatea constitutivă a destinului și gândirii Sfântului Iustin filozoful-martir. Aceasta în lumina unei înțelegeri martirice despre adevărata filozofie, cea care l-a condus pe Sfântul Iustin la întâlnirea și moartea sa pentru Hristos, Logosul răstignit.
Sfantul-Iustin-Filozoful-Martir-dosarul-autobiografic-hagiografic-liturgic
