Crucea vizibilului. Tablou, televiziune, icoană — o privire fenomenologică

Cele patru superbe eseuri ale lui Jean-Luc Marion — unul din marii filozofi actuali ai Franței — reunite în Crucea vizibilului — primul volum al filozofului care apare în limba română — oferă cititorului o subtilă analiză a structurilor vizibilității puse în joc de trei situații exemplare: tabloul (opera de artă), imaginea televizată și icoana, din care pot fi deduse exigențele practice ale unei pedagogii a privirii și convertirii ei.
Într-un context caracterizat de o idolatră hipertrofie inflaționară a imaginilor și mediilor vizuale care a atins deja proporțiile unei gigantice subversiuni ontologice, urgența unei atare educații a vederii nu mai trebuie demonstrată.
Dincolo de coerența internă a gândirii pe care o pun în joc, textele filozofului francez atestă o surprinzătoare convergență analogică — peste diferența de contexte culturale — între ascetica și mistica patristică și fenomenologia radicală actuală. Ca atare, ele pot fi citite și ca un strălucit și binevenit comentariu filozofic și teologic care explicitează în sens fenomenologic intuițiile tradiției patristice clasice (Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Toate cele văzute se cer după cruce”) și ale celei neopatristice ortodoxe contemporane (părintele Dumitru Stăniloae: „Lumea ca dar și crucea pusă pe acest dar”). Jean-Luc Marion ne arată astfel cum anume relația dintre lume ca dar și crucea care face cu putință întâlnirea omului cu Dăruitorul ei are loc într-o iubire care-și revelează secretul în icoană la rugăciune, dreapta înțelegere a icoanei dovedindu-se, la rândul ei, indisociabilă de dinamica pascală a iubirii.