Cuvinte despre om. I. Persoana — ființă a Paștelui

Nicăieri criza culturii și civilizației contemporane — atât în Occidentul modern și postmodern, cât și în Estul postcomunist al Europei — nu este mai evidentă decât în precaritatea discursului despre om. Triumful ideologiilor și inflația imaginarului au scos la lumină eșecul nihilist al antropocentrismelor radicale.
Cum poate fi reargumentată azi întemeierea teologică a antropologiei, adevărul trinitar și hristologic al omului, altfel decât prin reinterpretarea consecventă a temelor esențiale ale revelației: persoana, comuniunea, relația. Aceasta este miza incitantelor meditații cuprinse în „cuvintele despre om” ale discipolului părintelui Tomáš Špidlík, părintele Marko Ivan Rupnik. Evidențiind o profundă familiaritate cu teologia patristică și filozofia religioasă rusă, ele vor să restituie cititorului perspectiva alternativă despre om a Răsăritului creștin. Gândit consecvent hristologic și treimic, omul își revelează misterul său ultim, condiția sa de ființă personală ca fiind una esențial pascală și trimițând spre o „cultură a Paștelui”. Prin încercarea sa de reîntemeiere divino-umană a antropologiei, autorul oferă o incitantă viziune despre om ca ființă teologică, despre teologie ca artă spirituală care să conducă la o Biserică întemeiată nu pe autoritarism și juridic, ci pe „piatra” iubirii și pe „primatul” relației personale.