Fundamentele bioeticii creștine. Perspectiva ortodoxă

Bioetica este o disciplină recentă și provocatoare. Apărută în urmă cu patru decenii, ea a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă și accelerată în încercarea de a oferi o orientare în fața unei serii de fenomene noi și contradictorii apărute în societatea contemporană odată cu noile tehnici și tehnologii de manipulare genetică, fertilizare in vitro, clonare, transplant de organe sau eutanasiere care au generat și generează controverse acerbe privitoare nu doar la viața sexuală, avort, reproducere asistată sau politici sociale de asistență medicală, ci la însăși definiția vieții și a morții.

Născut în 1941 în Texas, doctor în medicină și filozofie, profesor de filozofia medicinei la Rice University, Houston, H. Tristram Engelhardt jr este unul din părinții fondatori ai bioeticii americane. El și-a consacrat energiile explorării sistematice a posibilităților și limitelor bioeticii în noul context cultural secular postmodern, caracterizat de exigențele contradictorii impuse de pluralismul ireductibil al viziunilor morale și de necesitatea identificării unei viziuni morale comune, justificabile rațional, care să permită rezolvarea controverselor morale.

La capătul unui laborios parcurs intelectual, pentru a ieși din toate aceste impasuri și a găsi fundamentele bioeticii, întoarcerea la religie, credință, tradiție, la transcendența și Revelația divină — nu la orice religie, ci la cea adevărată — s-a impus bioeticianului american ca inevitabilă. În Sâmbăta Mare a anului 1991 Hugo Tristram Engelhardt jr primea botezul ortodox luând numele Sfântului Herman din Alaska.

Fundamentele bioeticii creștine (2000), traduse în românește în volumul de față, sunt justificarea intelectuală și morală a întoarcerii la Ortodoxie și la etosul ei tradițional pentru a găsi răspunsurile potrivite de care omenirea are nevoie pentru a face față provocărilor pe care știința i le pune în față. O primă parte analizează contribuția creștinismului occidental la imanentizarea specifică modernității și postmodernității. Partea centrală expune fundamentele teologice și epistemologice ale bioeticii creștine a Bisericii mileniului I orientată spre experiența unirii noetice transfiguratoare cu un Dumnezeu viu și personal. Partea finală aplică această perspectivă tradițional-mistică temelor arzătoare ale bioeticii contemporane.

Profesorul american ortodox Herman Tristram Engelhardt jr oferă în cartea de față — opus monumental, excepțional și atât de necesar în confuziile morale și spirituale globale ale timpului nostru — nu doar o inedită viziune texan-constantinopolitană a bioeticii, ci și o lecție de viață exemplară: niciun bioetician autentic nu poate escamota inevitabilitatea convertirii și trăirii în Dumnezeul adevărat Care e Viața lumii și a oamenilor.