Paternitatea și îndrumarea duhovnicească în Răsăritul creștin

Un adevăr elementar, cunoscut de antici dar ignorat în mare măsură de moderni și contemporani, e acela că viața spirituală e un îndelungat proces de formare în comuniune cu un model spiritual. Adăugând temele revelate ale paternității și filialității spirituale, creștinismul a relansat la alte dimensiuni și pe alte coordonate acest scenariu formativ general uman. Îndrumarea duhovnicească a fost o realitate esențială în Biserica veche și tradiția ei s-a continuat prin „gheronți” sau „stareți” vestiți în Răsăritul creștin până în zilele noastre.

Cartea de față restituie admirabil profilul acestei „arte a artelor” în vechiul Răsărit creștin. Lectura ei oferă răspunsul la o serie de chestiuni vitale pentru formarea profilului duhovnicesc al adevăratului creștin: care sunt calitățile cerute povățuitorului sau părintelui și ucenicului sau fiului duhovnicesc?, care sunt cadrele teologice, morale și spirituale ale îndrumării spirituale?, care sunt condițiile autenticității, eficacității și aplicării ei după feluritele stări ale vieții creștinului?

Într-o lume în care setea de îndrumare spirituală dar și pervertirile ei sunt o realitate presantă, volumul de față oferă criteriile necesare unui discernământ spiritual autentic și se dovedește a avea o surprinzătoare actualitate. Prin caracterul său sistematic, el constituie un veritabil ghid practic într-o artă uitată, dar esențială, utilă oricărui creștin doritor de realizare și împlinire duhovnicească autentică.