Pelerinul rus
În 1881, la 110 ani de la publicarea Filocaliei grecești, apărea la Kazan în condiții precare și obscure prima ediție a Povestirilor sincere ale unui pelerin către părintele său duhovnicesc. Ele vor cuceri prin traduceri întreaga lume devenind unul din clasicii literaturii devoționale. Prospețimea și sinceritatea narațiunii, precum și singularitatea și frumusețea duhovnicească a textului Povestirilor au fermecat și continuă să fascineze generații întregi de cititori. Poem al „celeilalte Rusii”, al „sufletelor vii”, al oamenilor simpli și credincioși din popor, ele au devenit un veritabil „ambasador” al spiritualității ortodoxe în lume. Roman pios destinat propagandei rugăciunii lui Iisus, Povestirile pelerinului oferă „o minunată introducere și o cheie a Filocaliei” (A. Scrima). Aceasta este și perspectiva care justifică includerea Povestirilor pelerinului, înțelese ca un neuitat poem și epilog al Filocaliei, în seria „Filocalica” a Editurii Deisis.
Versiunea de față are avantajul de a fi prima științifică, fiind elaborată pe baza textului în sfârșit integral și sigur, cel al „redacției Optina”, descoperit și publicat în 1992 de Aleksei Pentkovski, care într-un amplu studiu reconstituie fascinanta și complicata geneză a acestei nemuritoare capodopere duhovnicești.
Veritabil „abecedar al rugăciunii mintale”, „un tratat practic, admirabil socotit și fermecător expus”, un exemplu desăvârșit de „mistică popularizată, care nu trebuie confundat cu ceea ce se numește misticism popular” (N. Crainic), Povestirile pelerinului sunt restituite aici științific, în textul cel mai sigur și complet, ca o unică în felul ei inițiere narativă și dialogică în Filocalie, ca un epilog existențial al acesteia deschis fiecăruia.
iorgu.ioan89 –
În paginile Pelerinului, găsim ascunsă dragostea proniei dumnezeiești pentru om. Dacă mirenii, prinși de grijile vieții, se pot gândi că Filocalia și sfințenia sunt specifice monahilor, Dumnezeu a rânduit o carte, o introducere în Filocalie, prin care să putem înțelege cum se dobândește starea duhovnicească de dinaintea căderii lui Adam.
„Povestirile unui pelerin în căutarea rugăciunii neîncetate” îi învață pe cititori, dincolo de aspectele tehnice, că înclinația spre rugăciune este „o năzuință nestăvilită descoperită de El întru tine”. Apoi, Domnul ne încearcă smerenia prin diferite întâmplări pentru că rugăciunea „se află prin sărăcia duhului și experiența actuală întru simplitatea tainei”. Astfel, Dumnezeu îi rânduiește omului care se lasă în purtarea Lui de grijă, un îndrumător fără de care rugăciunea „e un lucru incomod, anevoios și neroditor”. Foarte important este să înțelegem că „rugăciunea naște toate nevoințele și virtuțile” și nu invers. „Prin urmare, numai repetarea ei deasă și permanentă stă în puterea noastră ca un mijloc de a ajunge la rugăciunea curată!” De aici înainte, ascultarea față de stareț împletită cu studiul Filocaliei, rânduit tot de stareț, înalță pelerinul pe treptele rugăciunii lui Iisus. Poate cel mai frumos rod al vieții duhovnicești, este dragostea trăită de nevoitorul care „se înflăcărează până într-atât de focul iubirii, încât, de-ar fi cu putință, i-ar aduna pe toți oamenii din lume și i-ar așeza la sânul său, fără să facă deosebire între răi sau buni”.
Sf. Iosif Isihastul i-a spus unui mirean: „Te sfătuiesc de asemenea să citești «Pelerinul Rus». Această carte arată vrednicia rugăciunii și chipul în care trebuie rostită.”
În acest volum, diac. Ioan I. Ică jr. ne pune la dispoziție: „textul cel mai sigur și complet” al Povestirilor, completat de o antologie de sinteze și citate filocalice folosite de pelerin, o reușită introducere semnată de dânsul dar și o postfață semnată de Aleksei Pentkovski care analizează diferitele versiuni și manuscrise ale textului. Nu putem fi decât recunoscători părintelui profesor pentru că ne-a pus la dispoziție o astfel de ediție deosebită!
Radu (proprietar verificat) –
O carte minunată, una dintre preferatele mele!
Are povestiri mângâietoare de suflet, cuvinte ale Sfinților Părinți și sfaturi practice pentru rugăciune. Pot spune că Povestirile pelerinului și antologia de texte de la sfârșit chiar au reprezentat pentru mine “o minunată introducere” în Filocalie.
Vă mulțumesc mult pentru această ediție!