Despre Lumina taborică, rugăciunea lui Iisus și curăția inimii. Scrieri filocalice uitate

Vastă antologie de texte mistice patristice și bizantine, Filocalia cuviosilor Macarie al Corintului și Nicodim Aghioritul, publicată la Veneția în 1782, cuprindea doar o selecție de scrieri duhovnicești ale autorilor răsăriteni. Limitele acestei selecții erau cele ale bibliotecilor și manuscriselor la care au putut avea acces realizatorii ei în secolul XVIII.
Astăzi cercetarea metodică a scos la iveală scrieri și autori filocalici rămași necunoscuți autorilor din 1782.

Volumul de față restituie cititorului român interesat de literatura filocalică un grupaj reunind câteva nume și opuscule uitate, recent editate: cea de-a doua serie de capitole ale cuviosului Ioan Carpathiul (sec. VI–VII), formidabilul discurs exegetic, dogmatic și mistic la Schimbarea la Față al sfântului Ioan Damaschinul († 749), un opuscul mistagogic despre ierarhii și o fascinantă cuvântare la Schimbarea la Față ale cuviosului Grigorie Sinaitul († 1346), recent descoperita serie a celor 109 capitole isihaste ale ucenicului lui Grigorie Sinaitul, care a fost patriarhul isihast Calist I († 1363), precum și o explicare a cuvintelor rugăciunii lui Iisus și o serie de capitole dogmatice despre ființa, energiile, lumina și harismele dumnezeiești aparținând sfântului Marcu al Efesului († 1445).
Veritabile nestemate duhovnicești, aceste texte întregesc fericit tabloul spiritualității răsăritene clasice cuprins în Filocalie.