Viața cotidiană a Părinților deșertului în Egiptul secolului IV

La sfârșitul secolului IV de-a lungul Văii Nilului s-a desfășurat epopeea extraordinară a monahismului creștin: la început unul câte unul, mai apoi cu zecile și cu miile, țărani creștini copți părăsesc regiunile fertile și populate ale Egiptului pentru a se afunda tot mai adânc în deșert. Renunțare, tăcere, asceză și contemplație într-o dramatică luptă cu patimile și cu demonii alcătuiesc programul spiritual tenace al acestor primi monahi.
Viețuirea și înțelepciunea acestor eroi creștini ai ascezei și rugăciunii au dobândit rapid o celebritate universală prin istoriile și zicerile lor cuprinse în colecția Patericului. Tradusă și difuzată în întreaga creștinătate, ea beneficiază până astăzi de o extraordinară și binemeritată popularitate.

Intrat în 1941 ca novice la abația benedictină de la Solesmes (Franța), al cărei bibliotecar, profesor de patristică și prior a devenit ulterior, părintele Lucien Regnault a colecționat și tradus în franceză toate „Apoftegmele” cunoscute ale Părinților pustiei. După doi ani petrecuți în Egipt pe locurile unde au viețuit primii anahoreți egipteni și după peste patruzeci de ani de studiu al textelor care păstrează memoria lor, părintele Lucien reconstituie în această carte de sinteză într-un mod plastic și sugestiv existența de zi cu zi a acelor bărbați excepționali care au fost Părinții pustiei.
Viața cotidiană a Părinților deșertului în Egiptul secolului IV e o lectură indispensabilă pentru toți cei ce doresc să înțeleagă mai bine Patericul.